Într-un paradox care definește politica fiscală din România, statul, aflat într-o cronică lipsă de fonduri, alege calea cea mai simplă: mărește taxele și impozitele pentru cei care deja le plătesc. În același timp, o economie subterană gigantică, formată din zeci de mii de profesioniști și meseriași, prosperă sub ochii autorităților, fără a contribui cu aproape nimic la buget. Această ipocrizie fiscală nu doar că subminează încrederea în stat, dar creează o concurență neloială devastatoare pentru afacerile care operează corect.
Economia „la vedere” vs. Economia „pe persoană fizică”
Problema este una sistemică și vizibilă pentru oricine. Vorbim de o întreagă clasă de prestatori de servicii care operează zilnic, încasează sume considerabile, dar rămân aproape invizibili pentru fisc. Categoriile sunt diverse și acoperă nevoi esențiale ale populației:
- 🔧 Servicii Tehnice: Instalatori, zugravi, electricieni, mecanici auto.
- 📚 Educație și Meditații: Profesori care oferă ore „în privat”.
- 🦷 Sănătate și Îngrijire: Dentiști, maseuri, terapeuți.
- 💅 Frumusețe: Manichiuriste, cosmeticieni, frizeri care lucrează la domiciliu.
Metodele sunt simple și eficiente: fie nu emit deloc chitanță sau bon fiscal pentru serviciile prestate, fie încasează plata direct în conturi bancare de persoană fizică, ocolind orice formă de fiscalizare a veniturilor.
Dublul Standard: Presiune pe Cei Corecți, Toleranță pentru Evazioniști
Aici se manifestă cel mai clar abordarea contradictorie a statului. Pe de o parte, firmele care își plătesc taxele sunt supuse unui control riguros, unor declarații tot mai complexe și unor majorări constante de impozite pentru a acoperi găurile bugetare. Pe de altă parte, această vastă rețea de evaziune este, în cel mai bun caz, ignorată.
Statul preferă să pună presiune suplimentară pe un număr restrâns de contribuabili captivi (firmele și angajații acestora), în loc să lărgească baza de impozitare prin aducerea la lumină a veniturilor nedeclarate. Este o strategie pe termen scurt, care erodează mediul de afaceri și încurajează informalitatea.
Consecințele? O Concurență Neloială care Distruge Afaceri
Impactul acestui fenomen este devastator, în special pentru micile afaceri care funcționează legal.
- Prețuri Artificial de Mici: Un mecanic care nu plătește TVA, impozit pe profit sau contribuții sociale poate oferi un preț mult mai mic decât un service autorizat, care are toate aceste costuri.
- Erodarea Pieței: Afacerile corecte sunt forțate fie să își reducă marjele de profit sub nivelul de supraviețuire, fie să intre la rândul lor în zona „gri” pentru a putea concura.
- Lipsa de Garanție pentru Consumator: Serviciile prestate „la negru” nu oferă nicio garanție. În caz de probleme, consumatorul nu are nicio pârghie legală pentru a-și recupera paguba.
O Problemă de Echitate și Sustenabilitate
Mărirea taxelor nu va rezolva niciodată problema fundamentală a lipsei de bani la buget, atâta timp cât zone uriașe ale economiei rămân neimpozitate. O abordare fiscală corectă și sustenabilă ar trebui să se concentreze pe lărgirea bazei de contribuabili și pe combaterea reală a evaziunii, nu pe supra-taxarea celor care deja respectă legea.
Până la o schimbare reală de strategie din partea autorităților, firmele corecte vor continua să ducă o luptă inegală, iar bugetul de stat va continua să piardă sume colosale.
💬 Ați interacționat vreodată cu prestatori de servicii care nu emit documente fiscale? Ce soluții credeți că ar putea reduce acest fenomen? Așteptăm opiniile dumneavoastră în comentarii!